Teatru in vreme de razboi
Ce știm noi despre război? Nimic. Ce știm despre cum e să-ți moară cineva sau să dispară fără urmă? Ce știm despre bombardamente, raiduri, gloanțe, violuri sau copii uciși? Absolut nimic.
Da, vedem imagini, ascultăm știri, empatizăm (mai mult sau mai puțin), ajutăm cu ce putem, dar de fapt, nu știm nimic. Ne mai revoltăm din când în când (din ce în ce mai rar), mai spunem câte un Doamne-Ferește!, poate mai vărsăm câte o lacrimă. Dar viața noastră, nu-i așa, merge mai departe. Suntem prinși în propriul război: cu statul nostru (sau cu absența și ineficiența lui), cu semenii noștri, cu noi înșine. Noi ducem războaie de o zi (în funcție de știrile care ni se livrează) sau participăm vehement la lupte fictive în lumea virtuală și gata: suntem mici eroi patetici.
Dar morții, sacrificiile, haosul, dramele – toate acestea sunt reale, se întâmplă. Lângă noi.
Ce știm noi despre război? Nimic. Ce știm despre cum e să-ți moară cineva sau să dispară fără urmă? Ce știm despre bombardamente, raiduri, gloanțe, violuri sau copii uciși? Absolut nimic.
Da, vedem imagini, ascultăm știri, empatizăm (mai mult sau mai puțin), ajutăm cu ce putem, dar de fapt, nu știm nimic. Ne mai revoltăm din când în când (din ce în ce mai rar), mai spunem câte un Doamne-Ferește!, poate mai vărsăm câte o lacrimă. Dar viața noastră, nu-i așa, merge mai departe. Suntem prinși în propriul război: cu statul nostru (sau cu absența și ineficiența lui), cu semenii noștri, cu noi înșine. Noi ducem războaie de o zi (în funcție de știrile care ni se livrează) sau participăm vehement la lupte fictive în lumea virtuală și gata: suntem mici eroi patetici.
Dar morții, sacrificiile, haosul, dramele – toate acestea sunt reale, se întâmplă. Lângă noi.